Întrucât vacanţa e în toi, iar căldura şi-a intrat în drepturi de ceva vreme, gândurile multora se îndreaptă către băile de la mare, fie pe meleaguri străine, fie pe cele autohtone. Pentru mulţi, Mamaia este simbolul concediului de vară, prin excelenţă, însă puţini ştiu că vestita staţiune are o istorie de peste 100 de ani.
Atunci când cluburile şi fiţele erau încă departe începe povestea acestei staţiuni, pe care ar fi bine să o aveţi în vedere când mergeţi acolo. În primii ani ai secolului XX, în urma extinderii portului Constanţa, când s-a căutat un amplasement nou pentru ceea ce se numeau în acea epocă „băile de mare”. Întrucât faleza în zona actualelor staţiuni de la sud de portul Constanţa era foarte înaltă, iar plajele foarte mici ca dimensiuni, având un nisip slab calitativ, s-a preferat ca noua staţiune să fie amenajată la 5 kilometri în nordul oraşului, pe limba de pământ ce desparte Marea Neagră de lacul Siutghiol.
Acest petec de pământ este un cartier al Constanţei cu foarte puţini locuitori permanenţi (sub 50), fiind însă suprapopulată pe parcursul verii.
Primele construcţii din noul amplasament s-au ridicat în 1906 şi constau din cabine din lemn, reunite sub două pavilioane, terminate cu câte un foişor şi o punte care înainta în mare.
Inaugurarea a avut loc pe 22 august 1906, construcţiile fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont. Pentru a înlesni accesul turiştilor către Mamaia (sau ceea ce acum înseamnă zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanţa şi staţiune se montează o linie de cale ferată pe traseul pe care astăzi se află Bulevardul Mamaia, despre care vom vorbi mai jos. Aceste construcţii au reprezentat centrul activităţilor turistice până la dispariţia lor într-un incendiu în 1920.
Extinderea staţiunii
Imediat după încheierea Primului Război Mondial, staţiunea se dezvoltă şi începe amenajarea ei, o dată cu construirea rezidenţei de vară a familiei regale, în actualul Club Castel. În anul 1925 se construieşte Cazinoul, iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă. Primul hotel în adevăratul sens, a fost „Rex” (1936), iar abia în 1957 apare şi „Bucureşti”, care şi astăzi reprezintă un nume între hotelurile din staţiune. În era comunistă, la Mamaia s-au realizat o serie de construcţii fără un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportată avalanşa de turişti atraşi de nisipul fin. Dezvoltarea staţiunii s-a produs în două etape: între 1959 – 1965 în partea sudică, începând cu hotelul „Parc”, iar partea nordică a fost ridicată în timpul lui Ceauşescu, adică între 1982 – 1985.
Reclama din ziarul „Dimineaţa”, din 30 august 1912, promovată de Agenţia de publicitate Carol Shulder & Comp, ne indică o serie de aspecte interesante pentru acel moment. Primul ar fi acela că promovarea unei destinaţii turistice nu era făcută prin agenţiile de voiaj cum ne-am fi aşteptat, ci de agenţiile de publicitate.
Al doilea, că sexualitatea era încă de atunci o componentă a marketing-ului – afişul era însoţit de un slogan în partea de jos – „Băi de mare la Mamaia, unde cele două sexe se pot admira reciproc!”. Dincolo de afişul publicitar se mai poate citi şi faptul că nu neapărat staţiunea Mamaia stă în centrul mesajului, ci o formă nouă de a petrece timpul liber pe durata unei vacanţe de vară. În fond, întrucât publicul ziarului „Dimineaţa” este unul deosebit de eclectic, avem de-a face cu o liberalizare şi o încercare de generalizare a concediului la mare.
Gara din Mamaia, o amintire a unor altfel de concedii la mare
Puţini dintre cei care-şi pierd astăzi paşii pe nisipul fierbinte al plajelor româneşti ştiu că în staţiunea Mamaia exista o mică gară unde, în zilele calde de vară, trenurile îi debarcau pe amatorii „băilor de soare”… Înfiinţată în 1905, gara Mamaia „a trăit” până la începutul anilor ’60, iar azi n-o mai regăseşti decât în vederile vechi şi frumoase ale colecţionarilor.
La sfârşitul secolului XIX, această mică localitate a devenit rapid un loc preferat pentru petrecerea vacanţelor estivale ale protipendadei acelor vremuri, motiv pentru care, în anul 1905, după desfiinţarea căii ferate Constanţa-Băile de la Vii (3,1 km), cu o parte din materialele recuperate, Direcţia Linii-Serviciul de Linii Constanţa a construit calea ferată Constanţa-Băile Mamaia (8 km). Inaugurată în ziua de 2 octombrie 1905, mica linie a fost folosită numai în sezonul de vară, pentru transportul turiştilor. În anul 1928, în scopuri strategice, Direcţia Generală C.F.R., împreună cu unităţile militare de căi ferate, au prelungit calea ferată, cu încă 11,5 kilometri, pe traseul Băile Mamaia-Mamaia Sat-Şcoala de Tragere şi Bombardament, linia urmând să deservească şi Portul Militar Taşaul.
La începuturi, linia trecea prin Constanţa
Traseul iniţial pornea din vechea gară Constanţa, traversa zona centrală a oraşului, pe Calea Mangaliei (prin apropierea Cimitirului Musulman), iar de la intersecţia actualelor bulevarde Tomis şi Mamaia se orienta către Nord, prin cartierul Tăbăcărie şi pe malul mării, oprindu-se la Băile Mamaia. Deoarece linia devenise o frână în calea dezvoltării urbane, în anul 1938, micile trenuri turistice au fost scoase de pe străzile Constanţei, ele continuând să circule pe un nou traseu, ce a fost deschis în ziua de 14 iulie 1938.
Tot în anul 1938, vechea staţie de debarcare de la Băile Mamaia a fost mutată pe un nou amplasament (situat la kilometrul 9 al liniei), iar la kilometrul 10 s-a înfiinţat Halta Rex, ce urma să deservească hotelul cu acelaşi nume, proaspăt inaugurat de Direcţia Generală C.F.R.
Între anii 1944-1960, calea ferată Constanţa-Mamaia a fost folosită doar pentru transportul de mărfuri, iar în anul 1949 a fost legată cu calea ferată Palas-Capul Midia, traseu folosit pentru construcţia Canalului Poarta Albă-Midia. În anul 1960, linia a fost desfiinţată, o mică porţiune a sa, cuprinsă între Ramificaţia Mamaia şi Mamaia Sat, fiind folosită până în anul 1962, pentru transportul materialelor utilizate la ridicarea blocurilor de locuinţe din cartierul Tăbăcărie.
Sursă: Historia
Sursă foto: Historia şi Reclame vechi romanesti 1860 – 1990\’s