Cheia, cel mai idilic sat din Ardeal! Cât costă să te cazezi într-o veche casă de moți

Satul Cheia este situat în inima munților Apuseni din Transilvania, chiar lângă frumoasele Chei Ramet (Cheile Rametului), precum și alte trei defileuri frumoase. Locul este înconjurat de două râuri, păduri sălbatice, munți maiestuoși și peisaje. Casa de oaspeți este o casă renovată, originală, din secolul al XIX-lea.

Gabriel s-a mutat în Cheia cu familia și a restaurat două case țărănești, vechi. Un weekend de poveste rezervat prin Airbnb costă circa 917 de lei pentru două persoane (262 de lei pe noapte și taxa Airbnb de 130 de lei / 19 – 22 mai).

Ce primești de acești bani, pe lângă un peisaj de poveste, liniște și natură la geam. Două persoane pot ocupa o casă veche, păstrată cât mai tradițional posibil. ”Nu avem electricitate cu excepția panourilor fotovoltaice, vă rugăm să rețineți că dispozitivele de încărcare nu sunt disponibile în pensiune. Telefonul tău poate fi încărcat la casa principală. Avem o bucătărie de vară cu gaz de gătit. Există un duș cu apă caldă în aer liber și o toaletă uscată cu chiuvetă. De asemenea, ești binevenit să te speli într-unul dintre râuri, ceea ce va fi o experiență foarte reconfortantă.

Casa este încălzită de o plită din argilă. Are 2 camere cu fiecare un pat și un aragaz. Dacă rezervi pentru 2 persoane, vei dormi într-o singură cameră. Paturile sunt mici, dar le urăm bun venit oamenilor să doarmă îndeaproape, ca în vremurile trecute”, spune Gabriel.

Seara se face foc de tabără, iar cei care nu vor să stea în casele vechi, pot merge cu cortul.

Dușul în aer liber este deschis din aprilie până în octombrie, bucătăria de vară este deschisă din martie până în noiembrie, iar cei mai leneși pot mânca la gazde, contra cost.

Povestea tinerilor care au dus Airbnb -ul în satul Cheia

Gabriel, un tânăr care a plecat din Bucureşti împreună cu soţia şi copiii săi, s-a mutat în satul Cheia acum 11 ani.

Gabriel și soţia sa, Cristina, au vândut tot ce aveau în București și s-au mutat în inima Apusenilor.

”Este un sat din centrul munţilor Trascău. La vremea respectivă era un sat cu doi locuitori. Mai trăiau doi bătrâni în acest sat. Am avut şansa extraordinară să cumpărăm o bucată de teren, unde am început, am renăscut”, a povestit tânărul. În sat sunt acum cinci persoane, însă niciuna nu este născută acolo.  

”Amândoi lucram, aveam un job full-time, aveam doi copii şi timpul petrecut alături de ei era foarte scurt. Eu lucram pe un post de editor video, Cristina era psihoterapeut şi timpii de concendiu şi perioada petrecută împreună toţi era foarte scurtă. Era din ce în ce mai greu să trăim în Bucureşti. Atunci am luat această decizie gândită în multe nopţi nedormite”, a explicat Gabriel. 

Familia s-a mutat într-o locuinţă tradiţională, adusă de la 500 de metri distanţă şi remontată. Ulterior, cei doi soţi au mai strămutat o casă. Este vorba despre „Casa Paraschieva”, construită la 1900, pe care au adus-o din comuna Ponor şi care poate fi închiriată de turişti. 

”Pentru mine a fost o teamă teribilă. Nu eram conştient dacă suntem capabili să trecem peste prima iarnă. Să vii într-un loc atât de retras, unde nu ai curent electric, unde nu ai acces auto, rudele, părinţii ne întrebau ce vom face, dacă se va întâmpla ceva cu noi? Cum vom putea avea asigurare medicală, cum va interveni ambulanţa? Nu acceptam că nu se poate. Primii paşi au fost să-mi cumpăr unelte pentru a-mi asigura lemnele pentru iarnă, să învăţ să călăresc pentru a-mi aduce proviziile. Am studiat cartea tehnică a drujbei, m-am uitat pe internet cum se mulge o capră, cum să te urci călare, cum să aduci desagile pe spatele cailor”, a mai spus Gabriel, pentru vloggerii de turism de la Haihui în doi.

După ce au ”gustat” din greutăți, cei doi soți au învățat cum e viața la munte. Copii merg la școală în Aiud, iar acum totul este mult mai ușor.

Decizia de a se muta în inima Apusenilor, le-a schimbat categoric viaţa. Camera în care au locuit toţi, înainte ca cei mici să plece la şcoală, este mai mică decât baia apartamentului pe care-l aveau în Capitală. Nu regretă însă decizia.