Zona Râșnovului se mai numește și „Valea Trandafirilor”. Conform unei legende, în perioada în care imigranții au ajuns în Țara Bârsei s-a putut vedea de pe un deal întreaga vale plină de trandafiri înfloriți.
Cetatea Râșnov este una dintre cele mai frumoase cetăți, unul dintre cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Este situata pe drumul Brasov – Rucar – Campulung și nu ai cum să nu observi această frumusete de pe șoseaua de la Brașov la Moeciu.
Locuitorii din Râşnov au început să îşi construiască acest refugiu la sfârşitul secolului al XIII-lea şi l-au terminat pe la începutul celui de-al XIV-lea. Au ales un deal stâncos, o muncă ce fără îndoială nu le-a fost deloc floare la ureche, având în vedere că de jur împrejurul zidurilor erau pante abrupte, care atingeau şi 150 de metri, iar suprafața totală a cetății fiind de de 3500 de metri pătrați.
Cetatea țărănească adaptată cerințelor de fortificare
Arhitectura cetății Râșnov e foarte simplă, fiind o cetate țărănească. Piatra a fost folosită pentru zidurile de apărare de până la 5 metri, în timp ce la interior există construcții de cărămidă. Inceputurile zidirii cetății au fost stabilite la sfârșitul sec. al XIII-lea de către țăranii râșnoveni, nu are un stil arhitectonic pretențios apropiat de construcția caselor obișnuite, adaptat cerințelor de fortificare.
În plus, există două rânduri de ziduri, care creează o curte exterioară și o curte interioară. Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmei dealului pe care îl înconjoară, fapt care imprimă zidurilor cetății profilul unei masive centuri zimțate.
Complexul cetății țărănești a Râșnovului cuprinde două curți: una exterioară, în fața zidului estic al cetății, mărginită de un zid fortificat și dotat cu un turn pătrat denumit „turnul vechi”; una interioară, înconjurată de zidurile și turnurile cetății. În secolul al XVII-lea, interiorul cetăţii a fost organizat ca o mică aşezare cu locuinţe, şcoală, capelă și fântână, putând astfel asigura traiul cvasinormal al populaţiei pe termen lung.
În curtea interioară erau căsuțele locuitorilor în care se adăposteau oamenii în timpul asediilor și care erau folosite și drept cămări. De asemenea, încăperile poartă denumiri precum „a școlii” sau „a preotului”. Pe vârful colinei au fost construite și o școală, și o capelă în anul 1650, ale cărei ziduri se mai văd și astăzi.
Marele dezavantaj al locuirii cetăţii îl constituia lipsa alimentării cu apă. Când asediile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârşite, refugiaţii din cetate ieşeau noaptea pe poarta principală şi aduceau lichidul vital de la un izvor ştiut numai de ei.
Intre secolele al XV-lea si al XVI-lea, cetatea a fost refacuta. In mijlocul cetatii se afla o fantana, sapata in stanca intre 1623 si 1640, a carei adancime este de 146 m, construită în decurs de 17 ani, între ani 1623 – 1640 de doi prizonieri turci, fiind asigurați ca vor fi lăsați să plece în caz că vor reuși să o termine.
Bastionul poligonal de la est si capela dateaza din seco-lul XVII. In incinta cetatii s-a descoperit temelia unei biserici ortodoxe din secolele XI-XII
În prezent, în interiorul Cetatii Rasnov turistii pot vizita muzeul de artă feudal în care sunt expuse armuri, arme, galerii, mobilier de epoca, porturi specifice secolului dar si cateva obiecte mai neobisnuite pentru timpul nostru, dar comune in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea.
De la punct strategic, la ruina, până la muzeu
In Evul Mediu, cetatea controla prin pozitia sa strategica accesul in Transilvania dinspre Valea Rasnoavei. Prima mentiune documentara dateaza din anul 1335.
În anul 1612, cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei, fiind singura dată când cetatea Râșnov s-a predat. Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și a instalat o garnizoană formată din ostașii săi. Râșnovul a reușit să preia stăpânirea cetății un an mai târziu.
Cetatea Rasnov a inceput sa devina o ruina in 1802, atunci cand un cutremur a distrus o parte din turnuri. La data de 2 august 1923, s-a decis daruirea cetatii catre Principele Mostenitor Carol al Romaniei. Localnicii sperau ca viitorul rege Carol al II-lea sa transforme locul intr-o resedinta si sa il aduca din nou la viata. Din pacate insa, suveranul nu a fost deloc interesat de acest loc.
În iulie 2001, aici a fost descoperit un tezaur care a zăcut ascuns mai bine de 400 de ani lângă unul dintre turnurile de piatră de la intrarea în cetate. Comoara constă în 416 monede de argint bătute în perioada 1509 – 1610 de emitenţii din zona Principatului Transilvaniei, alături de alte obiecte inscripţionate: căni de cositor, cuţite, catarame, inele pentru harnaşamente, vârfuri de săgeţi şi de arbaletă, piese de uz comun, un compas.
În prezent, cetatea a rămas obiectiv turistic, având parte anual de peste o sută de mii de vizitatori.