Cecilia Cuțescu, născută la Râul Vadului, în Comuna Câineni la 14 martie 1879, fiica lui Ion si Natalia Brăneanu, a fost adoptată de bunicii materni, de la care preia numele de familie Cuțescu. Pentru a urma cursurile Școlii Centrale de Fete, se mută împreună cu bunicii la București.
În timpul școlii își dezvoltă pasiunea pentru artă și în 1897 pleacă la München pentru a studia la Damenakademie, iar în 1899 se mută la Paris pentru a studia la Académie Julien. În aceasta perioadă expune în România și în Franța la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte. În cele din urmă, la București, este acceptată în gruparea „Tinerimea artistică”. Lucrările sale au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși.
„În timpul șederii la Paris, în 1903, se căsătorește cu violonistul Romulus Kunzer, cu care are un fiu, Romeo, devenit și el pictor important, sub numele de Romeo Storck. Căsătoria însa nu durează mult. În 1906 artista revine în țară definitiv și se stabilește la București, iar trei ani mai târziu se căsătorește cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck. Împreună au două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă.” (wikipedia)
Reîntoarsă în România, se dedică artelor decorative și picturii murale monumentale. „În 1916 devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa.” Tot în 1916, împreună cu artistele Olga Greceanu și Nina Arbore, a fondat „Asociația femeilor pictore și sculptore”.
Realizează picturi murale în clădiri publice din București, cum este frescă „Istoria Negoțului Românesc”, realizată în 1933 în aula Academiei de Studii Economice și lucrarea “Agricultura, industria și comerțul”, aflată în holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank. Are expoziții în țară și în străinatate, iar în anii 1924 și 1928 reprezintă România la Bienala de la Veneția. În 1937 este aleasă președintă a Sindicatului de Arte Frumoase.
fresca Istoria Negoțului Românesc
Primește numeroase distincții:
Medalia de aur si Marele premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929)
Cavaler al Ordinul Meritul Civil, Spania (1930)
Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1933)
Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris (1937)
Maestru Emerit al artei în 1957, pentru întreaga activitate artistică.
În 1943 artista publică o carte autobiografică intitulată “Fresca unei vieți”, iar in 1966 volumul este întregit și revizuit sub titlul “O viață dedicată artei”. Cecilia Cuțescu-Storck se stinge din viață în 1969 la București.
În capitală, Casa Storck în care a locuit artista și familia sa, este astăzi muzeu și se poate vizita de miercuri până duminică.
În iunie 2010, din inițiativa rectorului Academiei de Studii Economice din București, Gheorghe Roșca, și a primarului Ion Nicolae, din Câineni, a fost amplasată, în cătunul Râul Vadului, o placă de comemorare în cinstea pictorițe Cecilia Cuțescu-Storck.
Muzeul Storck
Muzeul Storck – interior