Ce părere au turiștii francezii despre capitala României azi? Mai este Bucureștiul Micul Paris?

Bucureştiul devine o destinaţie turistică tot mai interesantă, comparabilă cu Praga şi Berlinul, apreciază jurnalistul francez Francois Bostnavaron într-un reportaj publicat marţi în „Le Monde“, care include şi recomandări detaliate pentru o posibilă călătorie de trei zile în capitala României.

Supranumit „Micul Paris al Balcanilor“, Bucureştiul nu are întregul farmec al Oraşului Luminilor, dar merită vizitat pentru bogatul său patrimoniu istoric, zona centrală cu cafenelele originale, galerii de artă şi magazine de lux, precum şi pentru restaurantele „care dau un gust bun vacanţelor în România“, scrie jurnalistul francez, menţionând, la urmă, dar nu în cele din urmă, argumentul preţurilor, cele mai mici în comparaţie cu restul capitalelor europene.

Prima impresie este tulburătoare: un oraş al promotorilor imobiliari şi al macaralelor, în care, pe o arteră centrală şi plină de viaţă cum este Calea Victoriei, se găsesc hoteluri internaţionale alături de biserici ortodoxe din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, precum şi clădiri neoclasice de la începutul secolului trecut, în vecinătatea unor turnuri din beton şi sticlă.

Printre obiectivele propuse unui eventual turist se numără Ateneul, cu „acustica sa excepţională“ şi o frescă ilustrând istoria României, Piaţa Revoluţiei şi Cercul Militar Naţional, cu o arhitectură în stil neoclasic şi un „interior ultra-kitsch“, unde se poate lua o gustare, un prânz sau o cină. Lista continuă cu Muzeul Naţional de Artă, clădire afectată în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, care deţine „foarte frumoase colecţii“, printre care se remarcă cele de artă medievală şi „surprinzătoarea“ galerie de artă modernă românească. Plimbarea pe Calea Victoriei ar trebui să cuprindă şi Muzeul George Enescu, aflat într-unul dintre cele mai frumoase edificii bucureştene, cu „superbe“ elemente Art nouveau, este de părere autorul reportajului.

Deplasarea în Bucureşti poate fi o bună lecţie de istorie a ţării pentru cei care vor intra în Muzeul Ţăranului Român – clădire destinată artei în timpul Regelui Carol al II-lea, devenită apoi Muzeul Partidului Comunist şi consacrată în cele din urmă artizanatului, folclorului şi arhitecturii tradiţionale. Plimbarea bucolică şi, totodată instructivă, poate continua la Muzeul Satului, „un strămoş al actualelor ecomuzee“, situat pe mai bine de 14 hectare, pe malul Lacului Herăstrău. Desigur, imaginea nu poate fi completă fără o trecere prin „impozantul Palat al Parlamentului“, construit din ordinul lui Nicolae Ceauşescu şi care ocupă locul doi în lume în topul celor mai mari clădiri administrative, după Pentagon.

Nu lipsesc nici sugestiile gastronomice, printre restaurantele menţionate numărându-se „Carul cu bere“ şi „Joseph“, al renumitului chef Joseph Hadad, „unul dintre cele mai bune din Bucureşti şi cu preţuri care sfidează orice concurenţă“.

Şi, evident, „Le Monde“ aminteşte de Lipscani, al cărui „nume este pe buzele tuturor“, cartier istoric, cu străduţe pietonale, pline de baruri, cafenele, magazine interesante şi cu suveniruri, dintre care este de reţinut librăria Cărtureşti, un edificiu cu trei etaje în care se poate bea şi o cafea.