Casa Bosianu, un monument aproape necunoscut al Bucureștiului

Anul trecut am avut ocazia să organizăm o serie de evenimente/ cursuri pentru tineri pe strada Constantin Bosianu. Aparent o străduță mică ce face legătura dintre Piața Regina Maria și Mitropolit Filaret, între Parcul Carol și Palatul Parlamentului, și ca multe altele din zonă  păstrează aspectul Bucureștiului de odinioară. Este una dintre bucățile orașului vechi care au scăpat de demolările ceaușiste, dar regimul a lăsat un alt măr otrăvit: rechiziționări, evacuări forțate, folosirea unor locuințe luate pe nedrept pe post de locuințe sociale pentru chiriași care le-au distrus.

Pe vremea când organizam aceste evenimente nu m-am gândit că atât de aproape de această stradă este și o foarte frumoasă Casă Bosianu. Comoara în stil neogotic a aparținut lui Constantin Bosianu, primul decan al Facultății de Drept din București. Casa, al cărei arhitect este Luigi Lipizer (același arhitect care a proiectat Casa Librecht-Filipescu, actualul restaurant Casa Universitarilor), a fost construită între anii 1853 și 1859. La vremea respectivă Parcul Carol nu exista.

Constantin Bosianu provine dintr-o familie boierească, este fiul paharnicului Andrei Bosianu. Urmează cursurile scolii Sfantul Sava, apoi merge la Anvers și Paris pentru a-și desăvârși pregătirea în științe jurdice. Este unul dintre marii susținători ai lui Alexandru Ioan Cuza. Ocupă numeroase funcții în conducerea noului stat român (premier al României, director al Ministerului Justiției şi decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti) și în 1879 ajunge să fie primit ca membru în Academia Română.

Povestea casei este și ea una extraordinară și mai puțin cunoscută. În timpul Războiului Crimeiei, Bosianu a cerut arhitectului  Luigi Lipizer să îi ridice o locuință pe moșia sa din acea zonă. La modă în acea vreme era stilul neogotic, din acest motiv s-a ales acest stil pentru locuința marelui jurist. Se pare că aici s-ar fi pregătit, în secret, actul Unirii de la 1859. Ba chiar mai mult înaintea alegerilor din 24 ianuarie, însuși se pare că aici domnitorul Cuza a fost găzduit în vila Bosianu, singura care-i putea garanta siguranța, atât prin turnul înalt de observație și prin trupele de arnăuți care înconjurau casa, cât și datorită încrederii de care se bucura proprietarul.

Imobilul a devenit reședința președintelui Consiliului de miniștri ai României pe durata guvernului Bosianu (26 ianuarie și 14 1865). Se pare că din acea perioadă a fost creată frumoasa bibliotecă existentă și acum în imobil. După moartea proprietarului clădirea a fost preluată de stat și a ajuns în cele din urmă în patrimoniul Institutului Meteorologic, care funcționa atunci la Herăstrău. Până la construirea pavilioanelor speciale pentru Institutul Meteorologic, Casa Bosianu i-a servit drept sediu.

Din cauza cutremurelor din 1940 și 1977, casa a suferit diverse stricăciuni, a fost restaurată de arhitectul Octav Dimitriu în anul 1992, dar în prezent este una dintre casele boierești prea puțin cunoscute publicului pentru că dincolo de faptul că este acoperită de vegetație cea mai mare parte a anului, intrarea în ea se face doar la ocazii speciale și cu aprobări. Aici ar trebui să funcționeze un muzeu deschis permanent pentru că este un edificiu cu adevărat foarte frumos. Deși nu puteți să intrați oricând doriți e bine să știți că accesul în curte se face doar dinspre strada Cuțitul de Argint pentru a nu vă chiunui să încercați să ajungeți prin parc la monument.