Istoria Bucureștilor este una cu un farmec aparte. Bogată în clădiri interbelice, acestea au continuat să dăinuiască în timp, decenii peste decenii.
Drumul Brașovului de altădată, cu birje și birjari, domnițe din înalta societate ce mergeau la restaurantele luxuriante și se găteau la cel mai scump coafor de pe Calea Victoriei, domnii ce mergeau agale cu pipa și ziarul la braț, copiii ce alergau hulpav la alvițele din cofetăriile boeme, nu le mai găsim astăzi, poate doar parfumul suspendat în timp pe care îl regăsim la o nouă călătorie pe Calea Victoriei.
Zilele trecute, mă plimbam pe străduțele ce duc către Calea Victoriei, pe lângă casele în care încă simți adierea trecutului, în care un iz istoric și-a pus amprenta în modernele edificii.
Calea Victoriei de odinioară, s-a izbit de traficul supraaglomerat și zecile de panouri publicitare alterate de kitsch-ul cotidian, prin culorile aprinse ce sfâșie privirile călătorilor.
Despre clădirile emblematice de pe Calea Victoriei se poate vorbi neîncetat. Edificiile cu care se mândrea Calea Victoriei erau Casa Capșa, Ateneul Român, Palatul Telefoanelor, Clădirea C.E.C., clădiri pe care le regăsim și astăzi, în care țesătura stilurilor arhitectonice îți îmbată privirea.
Cu toate că societatea s-a transfigurat și decenii întregi au acoperit mult iubitul Drum al Brașovului, noua Cale a Victoriei a păstrat rămășițele acelor vremuri.
Contemplând pas cu pas, în zilele toride ale lui iulie, încă am putut călători prin intermediul imaginației și m-am trezit într-un București demult apus. Călătoria e timpul imaginației, nu al unui timp fizic, spunea Oscar Wilde.
Printre traficul si claxoanele care îți împânzesc mintea, clădirile cu bucăți desprinse și poluarea vizuală, încă mai simți frumusețea locurilor. Magazinele luxoase, cofetăria Capșa, eleganța Ateneului încă îți mai răsfață simțurile.
Chiar dacă trăim într-o altă societate, în care ritmul e alert și totul e un du-te vino, ziua aceea de iulie mi-a arătat că o incursiune în timp, este mereu binevenită, în care valorile trecutului au o continuitate și nu trebuie uitate indiferent de epoca în care aflăm.
Vorba lui Nenea Iancu, ,,la bulivar, birjar, la bulivar !’’
