Castelul Cantacuzino, cu o încărcătură artistică, arhitecturală și istorică puternică, veghează asupra împrejurimilor din Bușteni încă din anul 1911, fiind considerat unul dintre cele mai moderne castele din acele vremuri, cu rețea de curent electric și rețea de distribuție a apei.

Autor: Boroș Raluca-Andreea

Castelul a fost construit în stil neoromânesc, din dorința prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, în epocă numit Nababul, care a fost ales de două ori primar al Bucureștiului și numit prim-ministru al României în perioada 1899-1900 și în perioada 1904-1907.

Planurile arhitectului Grigore Cerchez și-au făcut simțită virtuozitatea prin arhitectura din piatră și cărămidă, dar și prin aleile grădinii, fântânile arteziene și grota, care cu siguranță sporesc imaginea de poveste pe care o ai admirând priveliștea asupra Văii Prahovei și măiestria cu care Crucea Caraiman veghează asupra întregului Bușteni.

Arhitectura Castelului Cantacuzino

Odată ce treci de porțile impunătoare ale castelului, istoria, arhitectura și arta îți încântă privirea, iar legendele ce circulă în jurul acestuia te cutremură

Ajuns pe tărâmul de vis, construcția fastuoasă te face să îți ții răsuflarea. Copacii aliniați se înalță în fața noastră, demonstrându-ne că ei au rămas martori peste timp, iar interiorul, deși mobilierul original s-a pierdut, poate fi considerat o operă de artă de către pasionații de monumente istorice, operă în care caracterul romantic pronunțat se îmbină ca într-un dans cu repertoriul decorativ brâncovenesc al structurii coloanelor interioare și sculpturii tăbliilor ușilor. Dacă pasiunea te poartă către sala de primire, vei face cunoștință, poate că pentru prima dată, cu o colecție de heraldică unică în România. Colecția posedă blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu Cantacuzinii și o friză de picturi votive cu iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.

Pentru a intra și mai mult în tainele Castelului Cantacuzino, amintim și o legendă de pe timpul prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, descendent al voievozilor români și al împăraților bizantini Cantacuzino, când acesta și-ar fi dorit să paveze curtea cu monede din aur, iar acoperișul castelului urma să strălucească necontenit dorindu-se a fi acoperit tot cu monede de aur.

Locurile Castelului Cantacuzino te poartă într-o poveste

Enigma grotei

Locul este încărcat de magie chiar și în zilele noastre. Pășind pe aleile edificiului cu siguranță simți că ești parte dintr-un basm, înconjurat de toată emoția emanată de memoriile castelului, încercând să îi deslușești misterele. Am aflat faptul că, bătrânii locului cunosc câteva legende despre grota aflată în grădina Castelului Cantacuzino. Se pare că grota ar fi umbrit acest meleag înainte ca terenul să aparțină Cantacuzinilor, fiind considerată bântuită în vremurile vechi din cauza dansurilor de lumini ce se iveau la intrarea în grotă și a nălucilor de fum pe care oamenii susțineau că le-au zărit în serile furtunoase.

Castelul cu cea mai frumoasă priveliște asupra munților a devenit sanatoriu

La început a fost un castel maiestuos, de care prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a bucurat foarte puțin timp, acesta murind în anul 1913, în urma unei pneumonii. Pentru o perioadă de timp, castelul a devenit sanatoriu pentru pacienții cu TBC, dar tot vârstnicii relatează imaginile acțiunilor care se derulau înainte de Revoluție, când spun ei că misterul de dincolo de zidurile Castelului Cantacuzino era de neatins. Memoriile lor ne ilustrează puținele ambulanțe care pătrundeau în interiorul castelului și mai multe mașini negre ale Securității. Se crede că, beciurile castelului deveniseră astfel un loc întunecat, acolo dușmanii fostului regim fiind supuși torturii.

Zidurile Castelului Cantacuzino

Nababul a construit și alte două palate, unul dintre ele se află în București situat pe Calea Victoriei, numit Palatul Cantacuzino și în prezent adăpostește Muzeul Național „George Enescu” și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și “Micul Trianon”, construit pentru nepoata sa, Alice, palat care a ajuns o ruină.