Românii au împrumutat multe din spațiu otoman – de la rețete gastronomice, la cuvinte și obiceiuri. Unul dintre acestea, prezent încă în spațiu rural, dar și a orașelor mici este Caietul de datorii. Obiceiul este împrumutat de câteva sute de ani și are rădăcini sociale foarte puternice după cum explică reprezentații Institutului Cultural Yunus Emre din București. Nu vă imaginați că negustorii nu trebuiau să plătească statului dări, căci echivalenți ai ANAF sau a Ministerului de Finanțe existau si atunci, precum vistiernicii lui Vodă, și taxe erau până și pe fumul ce ieșea pe horn – nu că ar fi fost ecologiști! Însă mai era un gram de umanitate, care azi nu își mai găsește locul în graba colectărilor și a raportărilor cu E- în față.
Dar să revenim la istorie…„Cel mai mare bine pe care îl putem face este cel ce nu este cunoscut nici măcar de cel căruia i-l facem. Unul dintre cele mai bune exemple al acestui tip de bine este plata datoriilor din Caietul de datorii.
Caietul de datorii este unul dintre cele mai frumoase exemple de solidaritate și întrajutoare ale civilizației otomane, remarcat de lumea întreagă. Locuitorii unui cartier ce nu aveau o situație materială bună, cumpărau cele necesare de la negustorii din cartier și le treceau pe caietul de datorii, urmând ca plata să fie făcută la începutul lunii. În Imperiul Otoman acest caiet purta numele de Zimem Defteri.
În acea perioadă cei ce aveau o situație materială bună se îmbrăcau cu straie normale și mergeau la unul dintre negustori, pentru a plăti în tot sau în parte datoriile de pe aceste caiete, lucru făcut mai ales în perioada lunii Ramadan. Cum este precizat și în hadith, nu știa dreapta ce face stânga.
Astfel plata datoriilor din Zimem Defteri (Caietul de datorii) este una dintre cele mai frumoase tradiții ale Imperiului Otoman, ce ne învață foarte multe. Moralitatea, întrajutorarea și solidaritatea fiind fiecare comori valoroase moștenite de la strămoșii noștri.
După cum a precizat și Mevlana „să ne ornăm sufletul mai mult ca straiele, deoarece straiele sunt lumești pe când sufletul i-l dăruim Providenței”.
Sursa: Yunus Emre Enstitüsü