Biserica romano-catolică “Sfânta Fecioară Maria, Regină”, numită și Biserica Cioplea, după numele vechi al așezării, este una dintre puținele urme ale existenței emigranților paulichieni catolici bulgari pe o parte a moșiei boierului Dudescu, devenită ulterior satul Cioplea și din anii ’50 parte a Bucureștiului.
M-am întors cu drag la biserica Cioplea după mai mult de un deceniu. Am regăsit aici un loc liniștit, unde poți să-ți aduni gândurile în singurătate sau unde, dacă ai nevoie, găsești oameni primitori și un sfat bun.
Biserica romano-catolică din vechiul cartier bulgăresc are o vechime de peste 200 de ani. Atât de puțin, am spune, dar a trecut prin atât de multe! Uragan, cutremure, incendiu, ciumă, holeră, invazie de lăcuste și multe altele au încercat viața bulgarilor care, conduși de pr. Fortunato Ercolani, se refugiaseră pe moșia Dudești pentru a scăpa de tirania turcilor.
O găsești pe strada Râmnicu Sărat, dar trebuie sa o cauți cu tot dinadinsul pentru că, deși este așezată pe o colină, biserica este ascunsă ochilor de blocurile din jur. Acestea au început a împresura biserica în anii ’60, când majoritatea caselor bulgărești au fost dărâmate și comunitatea, încercată peste puteri, s-a risipit.
Biserica
În anul 1813, s-a construit prima biserică, despre care se știu puține lucruri. Aceasta era construită pe locul complexului de astăzi, avea două turnulețe, pereții din nuiele bătute cu lut, iar acoperișul din stuf. Construcția ei s-a făcut fără ”firman” din partea stăpânirii, pentru că totul s-a lucrat sub regimul de ocupație al trupelor rusești ce au favorizat emigrarea și stabilirea paulichienilor bulgari la Cioplea. Ulterior biserica a primit aprobare de la domnitorul Ioan Gheorghe Caradja. Această biserică a fost distrusă într-o singură zi, după cum relatează pr. Molajoni:
”(…) ziua de 5 iulie 1821 (…) a fost o dată funestă pentru București. O furtună sau uragan, unită cu un cutremur de pământ, a distrus aproape în întregime orașul (…) cea din Ciople, fiind construită din nuiele și lipită cu pământ, s-a ruinat cu totul și cele două turnulețe au fost aruncate de vânt nu departe de biserică (…)”
În anul 1823, cu aprobarea domnitorului Grigore Dimitrie Ghica și ajutor public s-a reconstruit complexul parohial.
În anul 1853 tot complexul a fost devastat de un incendiu, determinând comunitatea să hotărască refacerea sa după planul vechi, însă de data aceasta din materiale durabile. Biserica s-a reconstruit în anul 1859.
Curtea
Intrând în curtea bisericii, impresia de liniște și calm pune stăpânire pe tine. Aici se află o statuie a Madonei de la Lourdes dăruită de pr. Joseph Bordron în 1885, la întoarcerea sa din primul pelerinaj românesc la Lourdes. Cioplea a devenit astfel locul de unde a început să se dezvolte în România cultul Madonei de Lourdes.
Intrarea
Intrarea în biserică este străjuită în partea stângă de un crucifix iar în dreapta de statuia ”Sfântul Francisc de Assisi”. Statuia amintește minunea îmblânzirii lupului care teroriza cetatea Gubio. Lucrarea a fost realizată de sculptorul József Fekete Negrulea în anul 1931 și premiată.
Interiorul bisericii
La renovarea din perioada 2009-2010 biserica a căpătat un aspect nou, refăcându-se pictura, altarul, calea crucii, vitraliile etc.
Altarul
Biserica este închinată Fecioarei Maria, Regină, deasupra altarului citim: ”Ave regina coelorum! Ave domina angelorum!”
Statuile
În biserică se găsesc câteva statui reprezentându-i pe Sf. Anton cu Pruncul, Sf. Vincențiu de Paul, Sf. Ana – mama Fecioarei Maria, Sf. Iosif cu Isus în brațe, Sf. Tereza a Pruncului Isus, Sfânta de la Fatima, Isus Christos, Sf. Fecioară Maria.
Vitraliile
O parte din vitraliile pe care le putem admira în biserica Cioplea:
Capela: Preasfânta inimă a lui Isus
Este o construcție adăugată în partea nordică a bisericii in anul 1893, poartă numele: Preasfânta Inimă a lui Isus. Sub capelă se află o criptă conținând osemintele lui Ieronim Cardini-Momolo și ale parohului defunct Agostino Bernardoni.
Complexul locuinței parohiale
Construcția pe care o vedem astăzi în stânga bisericii este rezultatul unor amplificări și supraetajări realizate în timp, în funcție de destinația pe care avea să o primească. Astfel, ea a fost școală parohială, noviciat pasionist, reședință episcopală, orfelinat (Casa de Caritate ”Nazareth”, a Fiicelor Carității din Ordinul ”Sf. Vincențiu de Paul”), azil de batrâni (”Providența Divină”), seminar diecezan.
Cimitirul Bisericii Cioplea
Inițial cimitirul era, după cum se obișnuia, așezat în jurul bisericii. În anul 1864 însă s-a dat Legea pentru înmormântări în care se preciza: ”toate culturile sunt datoare a-și întocmi cimitiruri pentru înmormântare, în depărtare cel puțin de 200 de metri de la marginea fiecărui oraș sau sat”. Astfel, în anul 1881 cimitirul a fost mutat în apropiere, pe strada Tomis de astăzi.
Autor: Simona P.