Boala din cauza căreia ar fi dispărut omul de Neanderthal

Neanderthalienii care trăiau în Europa Centrală în urmă cu aproximativ 35.000 de ani sufereau de tuberculoză (TBC), arată o nouă analiză ADN a oaselor lor. Este pentru prima data când aceasta boală a fost identificată la neanderthalieni, ridicând semne de întrebare dacă tuberculoza a contribuit la dispariţia lor, relatează www.livescience.com.

În două studii publicate în jurnalul Tuberculosis în decembrie 2023, o echipa internaţională de cercetători a reanalizat rămăşiţele scheletice provenite de la doi oameni de Neanderthal, ce au fost descoperite într-o peşteră din Ungaria în 1932, iar o alta le-a testat pentru Mycobacterium tuberculosis, bacteria care provoacă TBC.Peştera Subalyuk, situată în Munţii Bükk din nordul Ungariei, a fost folosită ca adăpost de animale şi oameni de nenumărate ori de-a lungul secolelor şi este considerată un sit extrem de important din Paleoliticul Mijlociu până spre cel Târziu. Rămăşiţele de hominizi găsite într-unul dintre acele straturi de lângă intrare erau de la o femeie adultă şi un copil care avea aproximativ 3 până la 4 ani când a murit.

Având în vedere combinaţia dintre caracteristicile de Neanderthal şi cele umane ale scheletelor, cercetătorii au presupus de mult timp că rămăşiţele din Subalyuk reprezintă unii dintre ultimii Neanderthalieni din Europa Centrală. Datarea cu carbon a rămăşiţelor la începutul anului 2023 a confirmat că copilul a murit cu aproximativ 33.000 până la 34.000 de ani în urmă, în timp ce adultul a murit mai devreme, cu aproximativ 37.000 până la 38.000 de ani în urmă.

Deja interesante pentru datele lor relativ recente ale morţii, deoarece oamenii de Neanderthal au dispărut în această perioadă, oasele indivizilor din Subalyuk deţin indicii suplimentare despre viaţa lor – şi posibil despre moartea lor.

Dovezi distincte ale infecţiei scheletice au fost găsite la ambii oameni de Neanderthal, inclusiv leziuni osoase de-a lungul coloanei vertebrale a adultului şi pe interiorul craniului copilului. Aceste modificări ale scheletului, numite leziuni litice, reflectă pierderea osoasă, care are ca rezultat găuri; găurile sunt apoi umplute cu os nou. În timp ce leziunile litice pot apărea din cauza unor boli, cum ar fi cancerul, localizarea şi modelarea lor în corpul oamenilor de Neanderthal în peştera Subalyuk sugerează puternic un diagnostic de tuberculoză, a menţionat echipa condusă de György Pálfi de la Universitatea din Szeged din Ungaria.

Pentru a testa acest diagnostic, echipa de cercetare condusă de Oona Lee de la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie, a prelevat mostre de os din cele două schelete şi le-a analizat pentru prezenţa ADN-ului de M. tuberculosis. Ambele au fost pozitive. În plus, o metodă numită spoligotipare – care este folosită pentru a identifica secvenţele genice ale TBC într-o probă – a susţinut diagnosticul pentru copil, în timp ce analiza biomarkerilor lipidici, care este utilă pentru caracterizarea comunităţilor de microbi dintr-o probă, a sugerat, de asemenea, că ambii oameni de Neanderthal aveau tuberculoză.

“Pe baza observaţiilor morfologice şi a suportului biomolecular al acestora, putem concluziona că tuberculoza a fost prezentă în Europa Centrală în timpul Pleistocenului Târziu, în urmă cu aproximativ 36-39 de mii de ani”, au scris György Pálfi şi colegii săi într-unul dintre noile studii.

Descoperirea tuberculozei la oamenii de Neanderthal ridică o întrebare suplimentară: Cum s-au îmbolnăvit? Dovezile privind tuberculoza la animalele mari din Europa antică, în special la zimbri, sugerează un răspuns: Neanderthalienii care vânau şi mâncau aceste animale probabil au luat tuberculoza de la ele. Deci, tuberculoza reprezenta un pericol “atât prin faptul că reprezenta un risc direct pentru sănătate, cât şi prin decimarea populaţiilor de animale de pradă”, au scris Lee şi colegii săi în celălalt nou studiu.

Kori Filipek, un paleopatolog la Universitatea din Derby din Marea Britanie care nu a fost implicat în studii, a declarat într-un e-mail pentru Live Science că studiile “oferă o abordare interesantă care depăşeşte sfera înţelegerii bolii de către propria noastră specie” şi că cercetarea “ar putea oferi o cale pentru modul în care comportamentul uman – şi non-uman – a permis acestor agenţi patogeni să devină parte a spectrului bolilor noastre”.