Bisericile rupestre ale Cappadociei – un loc unic pe pământ

Sute de biserici bizantine săpate în stâncă şi frumos decorate sunt ascunse în peisajul straniu al Turciei centrale. Cappadocia, regiuna din centrul Truciei, este renumită pentru extraordinarele formaţiuni stâncoase şi pentru frumuseţile sale naturale, care te lasă fără răsuflare.

Cea mai veche înregistrare a numelui Cappadocia este de la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., atunci când apar în inscripțiile trilingve a doi regi din perioada timpurie a Imperiului Ahemenid, Darius I și Xerxes, ca fiind una dintre țările mai vechi ale Imperiului Persan. În aceste liste de țări, numele vechi persan este Katpatuka, care este de origine incertă: numele ar putea fi autentic din limba veche persană, însemnând fie țara \”Ducha / Tucha\” sau \”țara cailor frumoși\” (în concordanță cu faptul că Cappadocia antică a fost celebru pentru creșterea cailor).

Zona Cappadocia a fost în trecut un important centru al creştinismului timpuriu, în văile liniştite găsindu-se sute de biserici scobite în roca vulcanică. Părinții capadocieni din secolul IV-lea d.Hr. au fost parte integrantă a filosofiei creștinismului timpuriu. Cel mai cunoscut grup de lăcașuri se află în Muzeul în aer liber Goreme, şi cuprinde lăcaşurile Biserica cu Măr, Biserica Şarpelui, Biserica Întunecată şi Biserica Sandalei.

După ce urcaţi pe o scară dărăpănată până la intrarea întunecoasă în stâncă, veţi păşi înăuntru şi veţi vedea chipurile sfinţilor ce împodobesc pereţii, arcadele şi pilaştrii sculptaţi de primii creştini ce s-au aşezat în această zonă în urmă cu 700-1300 de ani.

Secţiunile inferioare ale unor coloane s-au ros, astfel încât acestea au ajuns să atârne de tavan, iar cupolele au rămas fără susţinere. Unele biserici sunte decorate cu modele simple, geometrice; altele au fresce elaborate ce înfăţişează scene din vieţile sfinţilor şi din cea a lui Iisus Hristos.

La nord est de Goreme se află valea Zelve, care găzduieşte una dintre cele mai numeroase comunităţi din zonă. Casele, porumbarele şi bisericile sunt săpate în roca bogat colorată. La sud de Goreme se întinde valea Soganli, care are 150 de biserici cu fresce datând din secolele IX-XII. Valea Ihlara, lungă de 16 kilometri, la sud de Goreme, este una dintre cele mai spectaculoase forme de relief ale zonei. Este un extraordinar canion verde, mărginit de vechi biserici bizantine şi locuinţe săpate în stâncă.

Principalele atracţii ale zonei

Dacă decideţi că merită să faceţi o vizită în aceste locuri extraordinare ar fi bine să nu rataţi Biserica Întunecată din Muzeul în aer liber din Goreme, datând din secolul XI. Picturile de pe pereţii acesteia sunt absolut minunate. De asemenea Biserica Tokali, care este cea mai mare din vale.

În Pasabag, aflat în apropierea văii Zevle, se găsesc unele dintre cele mai interesante formaţiuni, cunoscute sub numele de conuri de piatră.

Exploraţi oraşul subteran Derinkuyu, la sud de Goreme, care oferea populaţiei locale un loc de refugiu din vremea hitiţilor până în perioada otomană. Acesta are dormitoare, săli de mese, cămări, capele, puţuri de apă, puţuri de apă şi aerisire şi ar putea oferi adăpost pentru câteva mii de oameni, timp de câteva luni, fără întrerupere. Orașele subterane de aici nu sunt o noutate. Au rețele vaste de apărare, cu capcane de-a lungul a mai multor nivele. Aceste capcane sunt foarte ingenioase, incluzând dispozitive cum ar fi pietre rotunde mari pentru a bloca ușile și găuri în tavan prin care apărătorii să poată arunca sulițele. Aceste sisteme de apărare au fost folosite în principal împotriva romanilor. Sistemul de tunele, de asemenea, a fost făcut pentru a avea coridoare subțiri, ținând cont de strategia de luptă romană de a se deplasa în grupuri compacte, lucru care nu a fi fost posibil să se facă în coridoarele subțiri.

Faceţi o plimbare pe jos prin frumoasa vale Ihlara, iar o călătorie cu balonul vă poate oferi privelişti de neuitat asupra zonei, cu luminile şi umbrele schimbătoare ale formaţiunilor de stâncă.

Nu putem vorbi de o perioadă optimă pentru a vizita aceste locuri, pentru că fiecare anotimp are farmecul său. Poate ar fi mai bine să mergeţi primăvara sau toamnă pentru a evita canicula sau aglomeraţia. Dacă este o iarnă bogată în zăpadă, aceste locuri capătă o strălucire de basm.

Rezervaţi-vă cam 3 zile pentru a vedea aceste locuri. Cel mai bine ar fi să aveţi cam o săptămână la dispoziţie. Cea mai bună modalitate de a vedea zona este de a închiria o maşină, deşi în oraşele din apropiere găsiţi curse de autobuz. Zona este plină de pensiuni şi hoteluri săpate în rocă, aşadar ar fi bine să nu rataţi această atracţie. Tarifele pentru cazare difera în funcție de sezon. Ca și în alte zone turistice, în extrasezon prețurile sunt mai scăzute. O cameră decentă poate porni de la 25 de euro, în vreme ce hotelurile de lux practică tarife între 70 și 100 de euro pe noapte.

Nu uitaţi! Luaţi-vă hartă turistică fie de acasa fie din Istanbul. După ce aţi părăsit capitala Imperiului Otoman vă va fi foarte greu să găsiţi una. Vizitaţi dimineaţa devreme obiectivele turistice pentru a evita aglomeraţia, iar dacă apelaţi la un tur operator, asiguraţi-vă că nu vă veţi plimba la nesfârşit prin magazile de covoare şi ceramică ratând obiective importante.