Arheologii italieni, descoperire importantă la Herculanum. Un schelet aparține unui salvator

Arheologii italieni cred că au descoperit rămășițele unui salvator ucis în erupția Vezuviului de acum aproximativ 2.000 de ani.

Conform BBC, s-a crezut inițial că rămășițele osoase aparțin unui simplu soldat. Scheletul fusese descoperit alături de alte 300 în anii 1980, la Herculanum. Acum, oamenii de știință sunt convinși că rămășițele aparțin unui salvator principal din misiunea de salvare lansată de istoricul și comandantul naval Plinius cel Bătrân.

Herculanum și Pompei, orașe învecinate, au fost înghițite de erupția vulcanică. Clădirile și trupurile au fost captate de scurgerea de lavă și noroi care a avut loc în anul 79 D. Hr. care se deplasa cu cel puțin 80 km/h.

Ar fi jucat un rol mai important în misiune

Rămășițele bărbatului au fost descoperite cu fața în jos, în nisip, în situl din Nordul orașului Pompei acum 40 de ani. Cunoscut sub numele de scheletul nr. 26, acesta ar fi aparținut unui bărbat de 40-45 de ani, sănătos, care a fost întins pe burtă de forța erupției. O barcă din apropiere indică faptul că celelalte 300 de schelete descoperite pe plajă erau oameni care aproape scăpaseră de infern.

Francesco Sirano, directorul sitului arheologic din Herculanum, a spus că obiectele din jurul scheletului nr. 26 sugerează că juca un rol mult mai important în operațiune. „El ar putea fi un ofițer al flotei care a luat parte în misiunea de recuperare lansată de Plinius cel Bătrân să-i ajute pe cei din orășelele din această parte a Golfului napolitan”, a explicat Sirano.

Douăsprezece monezi de argint și două de aur au fost descoperite în posesiunea bărbatului, adică salariul lunar al membrilor Gărzii Pretoriene. Cureaua sa foarte ornamentată de aur și argint, alături de mânerul din fildeș, indică faptul că nu era un simplu soldat.

Cum s-a scris la acele vremuri despre erupție

Moartea lui Plinius cel Bătrân din timpul erupției Vezuviului a fost documentată de nepotul său, Plinius cel Tânăr, în două scrisori pe care le-a transmis istoricului Tacitus.

„Cenușa care pică din cer devine mai fierbinte și mai groasă în timp ce navele s-au apropiat de coastă. A fost urmată la scurt timp de bucăți de piatră ponce și pietre înnegrite, arse de foc… [unchiul] s-a întrebat pentru moment dacă să se întoarcă, dar a decis să meargă”, scrisese acum 2.000 de ani Plinius cel Tânăr.