Arcul de Triumf între fapt și consecințe istorice

Construit cu existență temporară, în 1848, 1859, 1878, 1906 și 1918, monumentul a fost inaugurat abia în anul 1936. Are o înălţime de 27 de metri şi a fost inspirat de arhitectul Petre Antonescu după modelul celebrului monument din Paris. Reprezintă una dintre construcțiile emblematice ale capitalei, fiind ridicat pentru a celebra Marea Unire și participarea României în Primul Război Mondial de partea Aliaților.

Din 1922 se dorea „Adevăratul Arc“

Nu multă lume știe faptul că după ce războiul s-a terminat a fost ridicat un Arc din materiale de calitate slaba ce nu a rezistat nici măcar în fața ploilor. În anul 1922, primarul Bucureștiului acelor vremuri, Matei Gh. Corbescu, organizând o paradă în cinstea Marii Uniri, a venit cu ideea sa fie ridicat un nou Arc de Triumf de data aceasta din lemn, până când se vor găsi fonduri pentru unul impunător și permanent. Acesta a atras critica marelui compozitor George Enescu, care i s-a adresat direct: ”Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”. Prin urmare, în 1922, în contextul încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia însărcinată cu organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf în zona nordică a capitalei, pe șoseaua Kiseleff.

Din cauza puținului timp avut la dispoziție, doar scheletul construcției a fost turnat în beton armat, fapt ce a dus la o degradare progresivă, cauzată de interperii, iar aspectul exterior al Arcului de Triumf  la începutul anilor 1930 îl făcea un „monument incomod” ce „șifonează imaginea Micului Paris” interbelic.

Inaugurat exact acum 80 de ani

Abia în anul 1932, în urma presiunilor, monumentul revine în atenția opiniei publice și se începe înlocuirea basoreliefurilor din stuc cu unele permanente. Același arhitect, Petre Andronescu, a dat o notă mult mai sobră edificiului ce a fost refăcut cu granit de Deva, în stilul clasic, sub forma unui paralelipiped.

Exact la 18 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, în data de 1 decembrie 1936, a avut loc ceremonia de inaugurare a monumentului. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a prințului moștenitor Mihai, a membrilor guvernului României și a numeroși invitați de onoare din țară, precum și diplomați străini.

Arcul sub comunism și postdecembrist

În urma instalării regimului comunist în Romania, edificiul a fost pur și simplu ”mutilat” prin scoaterea de pe părțile laterale a celor două texte reprezentând proclamațiile regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în războul de întregire și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922. Au fost scoase de pe fațada sudică și efigiile regelui Ferdinand Întregitorul și a reginei Maria- opere realizate integral de sculptorul Alexandru Călinescu. Mai mult decât atât acestea au fost distruse, fiind apoi substituite de două flori impunătoare din piatră. Odată cu revoluția din 1989 Arcul de Triumf trece prin noi schimbări, florile mari de piatră au fost îndepărtate, luându-le locul două medalioane de bronz. Chipurile regelui Ferdinand și a reginei Maria revin pe monumentul reprezentativ al capitalei. Apoi liniște.

Doar că în anul 2004 a venit vremea ca Arcul de Triumf să intre din nou în reparaţii. Cu toate că ne regăsim la o distanță de 80 de ani de la începutul lucrărilor actualei forme a Arcului, nici până în ziua de astăzi acestea nu au fost finalizate. În urma ultimelor presiunilor se preconizează că monumentul va fi finalizat până la data de 1 decembrie 2016. Astfel fisurile vor fi reparate, elementele arhitecturale vor fi refăcute şi, în plus, vor fi montate corpuri de iluminat.

Toate aceste ultime eforturi se doresc a fi încununate de parada militară organizată de Ziua Națională a României, defilare ce va avea loc chiar sub Arcul de Triumf.

Autor: Furdui Dragoș-Cristian